S-a nascut într-o zi de primavara, care nu-si putea imagina ca pruncul acesta vesel, nascut dintr-o poveste de dragoste inocenta si torentiala, va deveni peste ani “un pasionat al relatiilor interumane”, “un profet social”, “un ambasador al tandretii”

Nuantele ocru-rosiatice ale Provence-ului l-au însotit din 1935 si astfel poarta soarele în privirea rascolitoare, în zâmbetul sagalnic si strengar, poarta voiciunea vietii si taina experientei în fraze atât de bine spuse, dar mai ales în atâta freamat nespus, iar generozitatea îi îmbraca gesturile si îmbratisarile.

La 9 ani se îmbolnaveste de tuberculoza osoasa, diagnostic invalidant, care, la acea vreme, presupunea imobilizarea într-un aparat gipsat, de la piept pâna la picioare. Gipsul (pe care l-a purtat 4 ani si jumatate) n-a reusit însa sa-I imobilizeze spiritual, ci doar a temperat elanul clandestin al pustiului anomic.

O considera o perioada structuranta, pentru ca acum personalitatea lui a capatat consistenta si visare, însingurarea si zbor, profunzime si tacere, abis si înalt, dileme si convingeri.

Dupa un scurt popas în sfera arida a contabilitatii, la 22 de ani, începe o poveste magica pe care si-o scrie în lemn si metal, devenind sculptor. Timp de aproape 2 ani asculta glasul lemului, ce rasuna de departe, din vremuri filogenetice, pe care mult mai târziu (adica în jurul vârstei de 50 de ani) le va întelege cu adevarat.

Schimba din nou peronul vietii, urcând acum în trenul vocatiei sale: domeniul relatiilor interumane. Obtine o diploma în psihiatrie sociala la École practique des Hautes Études en Scieces Sociales (Paris) si-si continua drumul sinuos al devenirii personale trecând prin psihanaliza, psihologie umanista (rogersiana), tehnici corporale (precum Rebirth) sau psihodrama. Descopera puterea paleativa a cuvântului, generozitatea multiplelor limbaje asteptânde, tandretea ravasitoare, iubirea de sine si de celalalt, cu celalalt si dincolo de el, întâlnirile si despartirile anotimpurilor de destin, libertatea apropierilor si dezvaluirilor de sine. Astfel se naste metoda E.S.P.E.R.E. (Energie Specifica Pentru o Ecologie Relationala Esentiala), prin care autorul, prin unelte si concepte simple si la îndemna, prin reguli de igiena relationala, ne propune un mod de viata viu, energetigen, coerent si vital.

Devine formator în cadrul Institului de Formari a Educatorilor Specializati (între 1968 – 1975, Dijon), a predat la Universitatea Lille III (între 1972 – 1988), a fost responsabil al unui Centru de formari continue (între 1975 – 1999), formând peste 60.000 de persoane (de la profesori, psihologi, medici si personal paramedical).

Cu timpul, simte nevoie sa împartaseasca prin file de carte, experientele personale si profesionale, devenind astfel unul dintre cei mai prolifici autori contemporani, cu peste 50 de carti, dintre care mai bine de 40 sunt permanent reeditate, fiind considerate opere fundamentale pentru cei interesati de domeniul dezvoltarii personale. Este tradus în peste 25 de limbi, iar cartile lui atent editate, sunt adesea însotite de imagini diafane si semnificative, de tuse îngrijite si tamaduitoare, amintindu-ne ca scriitorul poarta în el memoria unui sculptor. Reuseste sa scrie câteva carti pe an cu frenezia unui adolescent gata sa primeasca oricând îndragostirea, cu bucuria de a împartasi, cu speranta vie ca oamenii vor învata sa comunice mai bine, “din nevoia de rigoare, de coerenta, si pen­tru a discerne mai bine firul conductor al activitatii mele”.

Este fondatorul Centrului de formare în relatiile interumane “Le Regard fertile” din Roussillon-en-Provence, unde preda o buna parte dintre cursurile de formare, sustine frecvent conferinte si seminarii în Franta, Belgia, Elvetia sau Quebec, desi prefera locurile pierdute în plaje pustii.

Muzica îi este însotitoare fidela, de la Mozart si Schubert, la liedurile lui Strauss, trecând prin Mahler si Gounod sau concertul în re minor de Cesar Frank si cvartetele beethoveniene.

Este tatal a cinci copii si marturiseste candid ca acestia l-au învatat alfabetul comunicarii. Nu uita sa-i aminteasca cu recunostinta în stagiile formative, în conferinte sau carti, dezvaluindu-se în amintiri atât de intime, încât par a-ti apartine.

In 2004 a primit Ordinul National de Merit în grad de Ofiter (Franta) pentru contributia sa privind dezvoltarea unei comunicari relationale nonviolente în scoala si în familie.

A iubit, iubeste si va iubi cu pasiune relatiile umane, într-un prezent perpetuu si plin, însufletit si calin, cu speranta si încredere, amintindu-ne de fiecare data ca atunci "când anii se adauga vietii, trebuie sa dai viata anilor" si împartasindu-ne “visul sau”:

“Visul meu secret, privind omul, este ca fiecare copil, fiecare femeie si fiecare barbat care traieste pe aceasta planeta sa se poata într-o zi informa despre comunicarea relationala. Sa le oferim regulile de igiena relationala pentru a putea sa utilizeze limbajele noastre diferite, pentru a pune în comun resursele noastre, pentru a administra mai bine tendintele noastre catre violenta si dominare. Nu-mi doresc o uniformizare a limbajelor, o conceptie unica orientata catre frumos, bun si bine, ci îmi doresc sa existe puncte minime de acord în jurul unor repere comune pentru a pune în comun ceea ce este mai bun în fiecare. Va exista poate într-o zi în scoli, în familie un studiu al relatiilor umane ca materie principala. Si dorinta mea, dincolo de vis, este sa oprim maltratarea vietii. Ca fiecare sa considere viata ca o entitate benefica, care ar trebui sa fie onorata, respectata, hranita, amplificata si prelungita dincolo de noi. Imi doresc o demistificare a miturilor si credintelor în zei sau entitati benefice care ne-au ajutat sau ne ajuta. Imi doresc sa depasim viziunea unei culturi mesianice în care traim de milenii, pentru a accede la autonomia plenitudinii noastre umane. Pentru a nu ne mai refugia în asteptari si expectante venind din exterior, ci sa înfruntam riscurile unei responsabilizari asumate din plin. Imi doresc sa mergem dincolo de constientizare, catre angajamente care sa vizeze cresterea farâmii de viata care a fost depusa în noi momentul conceperii si asta pentru ca fiecare sa poata transmite mai multa viata decât a primit.”

psiholog Daniela Dumitrescu